Derimo's room

Pisica insa, nu era deloc multumita. Incepu sa maraie si sa se zbata, agitandu-se tot mai rau. Lina ii dadu drumul in cele din urma, alegandu-se cu niste zgarieturi urate.
-Iesiti afara de-aici. O sa-i parlesc blana imediat

-Nuuuu!!! Nu ca o sa distrugi casa , sau..ma rog..ce-a mai ramas din ea

Lina o ignora. Inchise ochii, incepand sa murmure ceva.
-Hai sa iesim afara, zise Pokota disperat, aterizand in capul lui Derimo.

-Of..bine..
Derimo fugi cat mai repede din casa..pe jumate distrusa si care curand se va face scrum

In scurt timp un val de foc distruse si ce mai ramasese din casa.
-Am terminat, zise Lina multumita de ravagiile provocate

Derimo nu mai putea de furie
-Mi-ai distrus casa !!!!!

-Las ca-ti faci alta, zise ea zambind.
-A..mi-a parut bine sa va cunosc, incepu Pokota, dar chiar trebuie sa plec. La revedere!
O tuli imediat, lasandu-le cu satenii furiosi, caci vraja facuse praf si tot satul

-Gata, amandoi, plecati acum sau va omor !

-A...Derimo, te poti intelege cu ei nu? se fastaci Lina, privind spre satenii furiosi si satul distrus.

-E vine ei !! Striga ea sper sateni si aratand sper Lina

-Tradatoareo, maerai aceasta, apoi ii veni alta idee. Si ea m-a ajutat!

-Ba nuuu ! Doar ea a facut asta !

-Crezi ca ne pasa? izbucni un satean, luand o furca. O s-o patiti amandoua.
-Uite ce patim daca nu-ti tii gura, marai Lina

-E vina ta, tu esti aia care distruge tot ce-i iese in cale.Tot ce avem de facut acum e sa fugiiim !
Striga fata apoi o lua de Lina de mana incepand sa fuga de satenii care incepusera sa le urmareasca

-Nu-ti face griji, zise aceasta aproape razand. Judecand dupa propria experienta, in vreo doua ore or sa ne lase in pace. Totusi, ar dura cam mult. Ai rau de inaltime?

-Nu am , ce ai de gand?Sa zburam?

-Exact, zise Lina strangand-o de mana. Levitatie!
Se inaltara amandoua in aer, mult deasupra oamenilor.

-Phiu..acum e mult mai bine.Apropo, stiu si eu sa zbor, imi poti da drumu de la mana

-Bine, dar daca o sa cazi nu-i vina mea, zise ea facand intocmai

-Asa e mai bine..
Spuse Derimo frecandu-se la mana caci Lina o tinuse cam tare de ea , apoi incepu sa zboare fara ajutorul celelialte vrajitoare

-Cred ca o sa stam o vreme aici, zise Lina uitandu-se la satenii furiosi

-Da, da...asa cred si eu. O aproba Derimo

-Macar sa gasim un pom ceva in care sa stam. Si apoi un sat....mi-e foame

-Si mie...
Derimo se uita in jur apoi zise
-Uite acolo un pom inalt unde nu cred ca ar ajunge

-Presupun ca da, accepta Lina, constienta ca nu era mancare acolo.