Slayers- In cautarea dragonului alb

eh, am si eu un fic care-i o continuare de la altu da ne...

CAP.1- SCANDAL IN NANDORA

Desi se apropia toamna, vremea nu
parea sa tina cont de asta. Soarele isi arata fata luminoasa pe cer, in
timp ce un lup tanar isi dezvalui coltii printr-un cascat. Peisajul
parea rupt dintr-un basm. O padure de un verde inchis, cu cateva nuante
mai deschise, provenite de la cativa arbori mai tineri, imbraca
dealurile pe o distanta de zeci de mile. La un moment dat, padurea se
sfarsea, locul copacilor fiind luat de o iarba cu o culoare atat de
aprinsa, incat parea sub lumina reflectoarelor. La marginea acelei
paduri era ceva mai inchisa din pricina umbrelor arborilor, umbre de
care se bucura si lupul. Cu o blana cenusie, bogata, facea parte din
seria de pui din primavara, drept urmare n-avea habar ce insemnau
sunetul auzite. Renunta la orice incercare de a dormi cand prinse
zomotul unor copite. Cu urechile ciulite, astepta, dar in clipa
urmatoare o voce puternica ii sparse timpanele. O lua la fuga spre
dealurile neimpadurite, schelalaind, de-acum incolo avand oroare de
cuvantul "dreptate". Nu departe de locul in care dormise lupul trecea
un drum si pe acel drum o mica ostire. Fiecare dintre cei zece soldati
purta emblema Seyruunului pe scuturi si armuri, iar in fruntea lor,
calare pe un cal alb, mergea printesa. Imbracata cu hainele ei
obisnuite pentru a se putea pierde usor in multime, Amelia vorbea cu
insufletire despre justitie si dreptate, facandu-i pe ceilalti sa
caste, toti stiind cele spuse de ea pe de rost. Orasul Nandora, spre
care se indreptau, aparuse la orizont, vazandu-se foarte bine de la
marginea padurii, drumul serpuind pana in centrul sau. De obicei un
oras linistit, Nandora fierbea de lume. Toate stradutele erau pline de
oameni, in timp ce in piata centrala era o adevarata ingramadeala, mai
putin in centru, unde se lasase o distanta respectabila in jurul unui
mic templu din marmura alba, format dintr-o singura incapere. Venisera
oameni din toate colturile lumii, toti asteptand cu emotie un eveniment
legendar. Printre acei oameni se pierduse si Amelia, lasandu-si calul
in grija soldatilor, trei dintre acestia reusind cu greu sa tina pasul
cu micuta printesa. La un moment dat, incercand sa ajunga mai in fata,
se lovi de un baiat inalt, solid. Putin dezechilibrata, fata se grabi
sa-si ceara scuze, dar bucuria enorma ce-o cuprinse o facu sa uite de
tot.
-Dl. Gourry! tipa ea, atragand atentia tuturor pret de o clipa.
-Amelia! zise acesta, reusind cu greu sa-si aminteasca numele ei si zambindu-i vesel. Nu ne-am mai vazut de ceva timp.
Aceasta
ii intoarse zambetul, apoi, stiind memoria slaba a vechiului sau
tovaras, il privi ciudat. Pe langa faptul ca se ratacea usor, de cativa
ani buni nu mai calatorise de unul singur.
-Unde-i dra. Lina?
-E
pe-aici pe undeva, spuse Gourry deloc ingrijorat. Au venit niste
ciudate din alt tinut si au inceput sa se certe cu ea. Niste fete din
Zinaia parca...
Pe fata printesei aparu instantaneu ingrijorarea.
-Zinaqua poate. Trebuie s-o gasim cat mai repede!
O
lua la fuga prin multime, aproape tarandu-l pe nelamuritul spadasin
dupa ea. Dupa un timp nimerisera intr-un loc ceva mai...putin
aglomerat. Oamenii, pentru siguranta lor personala, formasera un cerc
destul de larg in jurul a sapte fete. Sase dintre ele, brunete si
solide, imbracate in niste rochii de un rosu aprins, cu maneci lungi si
motive florale, aveau niste priviri ucigatoare, nu taceau o clipa si
gesticulau in toate felurile. Cea de-a saptea fata, cu care se certau
de zor, era chiar...
-Lina! striga Amelia si vru sa se repeada spre ea, moment in care vrajitoarea ii facu semn sa ramana pe loc.
-Asteapta o clipa, Amelia. Am putina treaba acum.
-Ti-ai
chemat prietenii? intreba una dintre fetele brunete, cu o privire
batjocoritoare. Stiam eu ca vin toti cersetorii in orasul asta.
-Iti arat eu tie cersetori, marai Lina si arunca o minge de foc.
Vraja
se lovi de un scut, neafectand pe nimeni. Printesa privea tacuta.
Cunostea comportamentul celor din Zinaqua. Poate si asta era motivul
pentru care toate regatele il evitau. Totusi, lupta ce era pe cale sa
inceapa nu i se parea deloc corecta.
-Nu te baga, ii sopti Gourry, aplecandu-se spre ea. Se descurca!
-Cat
de egoist poti fi! izbucni Amelia, revoltata la culme. Sunt sase contra
unu! Spre deosebire de tine, eu nu-mi pot lasa prietenii la ananghie.
Se
repezi s-o ajute pe tovarasa ei tocmai in clipa in care fiecare ataca
cu o vraja diferita, facand-o sa nimereasca exact in mijlocul bataliei.
Plina din cap pana-n picioare de cenusa, fata se indrepta spre
scandalagii, furioasa la culme.
-Nu-i deloc drept ce faceti. Pe
langa faptul ca profitati de numarul vostru, sfidati justitia si
dreptatea ce lumineaza acest oras.
Deodata, se opri, dandu-si seama ca nu stia un amanunt cam important. Se uita in ambele parti, derutata.
-Dar de ce va certati?
-Pe mine ma intrebi? se enerva Lina. M-au atacat din senin. Nu le-am facut nimic...pana acum.
-Ma
numesc Davinia, zise cu mandrie una dintre fete, facand un pas in fata.
Sunt fiica regelui si reginei din Zinaqua. Regatul nostru se respecta,
drept urmare nu pot permite ca noi, cei din spita regala, sa fim in
preajma unor astfel de...animale, caci nu va pot numi oameni.
Tanara
vrajitoare ceda nervos, fiecare alegandu-se cu niste arsuri urate,
inclusiv prietenii ei. Gourry, negru de cenusa, privea curios
scandalul, cand cineva ii puse mana pe umar. Era un individ ciudat,
imbracat in alb, cu gluga si fata acoperita, numai ochii putandu-i-se
vedea.
-Care-i problema, Gourry? intreba el cu o voce linistita.
-Habar n-am, Zel, raspunse acesta ridicand din umeri. Dar sper sa se grabeasca...Mi-e foame!
Stomacul sau scoase un ghiortait, ca si cum l-ar fi aprobat.
-Ce se intampla aici? tuna o voce din spatele lor, surzindu-i.
Davinia
se intoarse ranjind spre nou-venita, in timp ce Amelia si Lina
ramasesera fara cuvinte. Naga se opri in fata lor, dandu-si pe spate
parul lung si mantia, lasand la vedere costumul de baie ce nu acoperea
mare lucru.
-Tu le-ai pus sa ma atace! urla Lina dintr-o data,
furioasa la culme si in mana ii aparu o sfera de un rosu aprins, o
viitoare minge de foc.
-Eh, nu-mi pot permite concurenta, raspunse vechea ei tovarasa si rivala, cu un zambet rautacios.
-Naga? intreba Amelia cu o voce inceata din pricina uimirii.
Deodata, cele trei fete se uitara una la alta.
-Va cunoasteti? intrebara toate trei in acelasi timp.
Sfera vrajii disparu si se lasa o liniste totala.

Asa..sa vedem ce-ai facut tu pe aici:

"drept urmare n-avea habar ce insemnau sunetul auzite " -nu prea am intales aici, despre ce sunet/sunete e vorba ?

"-Amelia! zise acesta, reusind cu greu sa-si aminteasca numele ei " - doamne ce mi-a placut faza asta ...

"-Dar de ce va certati?/-Pe mine ma intrebi? " - hai ca mi-a placut, nici Lina nu stia de ce se cearta )

"-Habar n-am, Zel, raspunse acesta ridicand din umeri. Dar sper sa se grabeasca...Mi-e foame!" - mda...Lina se lupta cu alea de zor si Gourry tot la mancare se gandea..tipic lui

"-Eh, nu-mi pot permite concurenta, raspunse vechea ei tovarasa si rivala "-bun , bun , deci erau si prietena si rivale, imi place =))

Asa...greseli de tastare nu am observat si cu exprimarea stai foarte bine . Imi place stitlul tau de a scrie si-mi place cum descrierea.Nu folosesti figuri de stil siropoase care ma cam plictisesc si asta-mi place.
Ideea e interesanta ! Sunt unele faze amuzante in acest capitol si imi place ca apare si nebuna de Naga, asta inseamna ca Lina o sa aiba cu cine sa se lupte =)) . Nu prea am ce comenta la acest capitol, mi se pare foarte reusit !
Deabea astept continoarea si ganbatte kudasai !

thanx de comm si vezi ce comentezi pe-aci ca nu-i corectat

CAP. 2- FURIA AMELIEI

Nimeni nu sufla o vorba. Gourry deschise gura sa spuna ceva, dar un ghionte din partea lui Zelgadis il facu sa taca. Toti cei din jur pareau sa resimta atmosfera tensionanta dintre cele trei fete.
-Unde-ai fost? intreba intr-un tarziu Amelia.
Nu tipa, ci vorbi calm, privind-o in ochi pe Naga intr-un mod ciudat.
-Nu-i problema ta, se rasti aceasta, incruntandu-se.
-Am crezut ca ai murit.
-Ma scuzati..., incepu si Lina, facand o greseala enorma, caci toata furia printesei se revarsa asupra ei.
Spre uimirea tuturor, Amelia ii pocni una de-o tranti in mijlocul drumului.
-M-ai mintit! urla ea, privind-o cu ura. Am avut incredere in tine! Te-am considerat o prietena. Cum ai putut sa-mi ascunzi asa ceva?
Le intoarse spatele si, impingandu-i pe ceilalti doi tovarasi ai ei, fugi, facandu-se nevazuta in multime, lasandu-i pe toti cu gura cascata. Naga dadu ochii peste cap, si dadu sa plece, cand Lina, ridicandu-se, o apuca de mana. Spre uimirea lui Zelgadis si Gourry, nu parea suparata pe micuta printesa, ci mai degraba ingrijorata.
-Vreau sa-mi explici tot, Naga!
Autoritatea din vocea ei n-o impresiona pe aceasta, care isi smuci mana si pleca, urmata de Davinia si tovarasele ei, care-i aruncara priviri necrutatoare tinerei vrajitoare, incantate de starea ei de confuzie.
-Niciodata n-am inteles fetele, declara Gourry.
Incet, lumea incepu sa se risipeasca, acum ca nu mai era nimic interesant.
-Ceva e foarte ciudat aici, facu Zelgadis ganditor, ridicandu-si putin gluga. Lina, de ce crezi ca...Lina?
Colac peste pupaza, si aceasta disparuse. Na! Acum n-aveau altceva de facut decat s-o caute, atat pe ea, cat si pe printesa. Intre timp, la marginea orasului se afla un han micut. Cu un singur etaj si destul de saracacios, dar foarte curat, oferea gazduire la un pret acceptabil. Intr-una din camerele sale statea si Amelia. Intinsa pe burta in pat, arunca din cand in cand cate o privire mobilierului saracacios. Se intoarse pe spate, studiind tavanul, cu gandurile la tatal ei. Cum avea sa-i spuna adevarul? Cum avea sa-i spuna ca fusese mintit atata timp? Cum avea sa-i spuna ca Lina Inverse ii sfidase pe toti, prea putin pasandu-i de ei? Cu mintile aiurea, inchise ochii, cand o bataie in usa o readuse cu picioarele pe pamant.
-Cine e? striga cu o voce putin ragusita, care se vroia calma.
-Amelia, deschide usa! Vreau sa vorbim!
Furia o cuprinse instantaneu, dar decat sa sara ceva in aer...Se ridica si, cu mana tremuranda, rasuci cheia in broasca, apoi se intinse inapoi pe pat, abtinandu-se cu greu sa n-o ia la bataie pe Lina. Aceasta, simtindu-se ca venita de pe alta planeta, se aseza langa ea, privind-o trista. Un timp domni tacerea, niciuna neincepand vreo discutie si evitand sa se uite una la alta.
-Ce vrei? marai printesa intr-un tarziu, cu spatele la tovarasa ei si privind absenta spre geam. Daca ai venit sa faci taraboi pentru faza din piata, sa stii ca ai meritat-o.
Urletele si exploziile ce urmau de obicei se lasara asteptate. Tanara vrajitoare nu dadu semne de suparare sau violenta, continuand s-o privreasca calma.
-Am inteles ca te-am suparat, dar poate ma faci sa si inteleg cu ce, raspunse ea linistita.
Amelia se intoarse spre ea, ridicandu-se in capul oaselor si privind-o in ochi, cea mai mica minciuna putand declansa o catastrofa.
-O cunosti pe Naga de multa vreme. De ce nu mi-ai spus ca ai fost prietena cu sora mea?
Brusc, expresia de pe fata i se imblanzi. Daca Lina o mintise, atunci nu-si putea explica de ce aceasta ramasese de parca il revazuse pe Shabranigdo. Nu stia! Nu stiuse niciodata...
-Nu ti-a spus ca e sora mea, nu? intreba timida, nestiind cum avea sa reactioneze vrajitoarea, sau, mai bine zis, cat de grave aveau sa fie arsurile ei. Lina?
Aceasta pastra tacerea o vreme, ridicandu-se si ducandu-se in dreptul ferestrei, apoi se intoarse spre ea, cu mainile in sold.
-Stai sa vad daca am inteles. Naga e sora ta disparuta si tu ai crezut ca eu stiu adevarul, dar nu ti-am spus?
Infricosata, printesa dadu din cap, declansand scandalul.
-Si PENTRU ASTA A TREBUIT SA MA POCNESTI IN MIJLOCUL PIETII?
Furia ei o facu sa se ghemuiasca la unul dintre capetele patului, cu ochii inchisi, asteptand catastrofa.
-Sa zicem ca de data asta s-a produs o incurcatura si am sa trec cu vederea.
Amelia nu-si crezu urechilor, iar in clipa urmatoare se repezi spre Lina, vrand s-o imbratiseze si reusind cu succes s-o faca sa-si piarda echilibrul, cazand amandoua pe podea.
-Imi pare rau ca m-am indoit de tine! se smiorcai printesa, aproape sugrumand-o.
-E-n regula, mormai vrajitoarea, frecandu-si cotul lovit si incercand sa scape din stransoare.
-Imi pare atat de rau. Ma ierti?
-Cu justitia inainte, trebuie sa facem ce-i drept, deci normal ca te iert.
Fata facu ochii mari si privi dupa tovarasa ei, care se ridicase si culese ceva de prin pat. O cuprinse groaza cand vazu insigna aurie, cu simbolul Seyruunului. Convinsa ca Phil avea s-o omoare cand avea sa afle ca iar se dusese o buna parte din averea Seyruunului pe facturile hanurilor, nu mai protesta si iesira impreuna din acel han, reintrand in marea de oameni si gasindu-i destul de repede pe ceilalti doi, care umblasera dupa ele prin tot orasul.
-Am ajuns la timp, zise Amelia ridicandu-se pe varfuri sa priveasca inainte si vrand sa-i faca pe ceilalti sa uite incidentul de mai devreme. E pe cale sa inceapa!
-Sa inceapa ce? se trezi si Gourry, pentru a 15-a oara.
Daca atunci cand discutase cu printesa isi tinuse in frau mania, de data asta Lina ceda nervos, facand sa se zguduie pamantul, toti privind cu teama spre piata centrala.

Asa..pey sa vedem ce-ai facut matalutza pe aici..

"-Niciodata n-am inteles fetele, declara Gourry." - vai el..de parca Gourry a intales ceva vreodata =))
"Tanara vrajitoare nu dadu semne de suparare sau violenta, continuand s-o privreasca calma." - asta e o minune, nu prea am vazut-o pe Lina calma...
"-Si PENTRU ASTA A TREBUIT SA MA POCNESTI IN MIJLOCUL PIETII? " - asta e Lina pe care o stiu eu ... =))
"-Sa inceapa ce? se trezi si Gourry, pentru a 15-a oara." - nu cred ca ar mai fi atata comedie fara Gourry , mi-a placut faza

Bun , deci...greseli de tastare chiar nu am observat(sau poate's eu chioara) ! Bravo ! Tu stai foarte bine cu exprimarea , nu am ce comenta . Sti ca-mi place cum scri tu , dap ? Mi-a placut capitolul , putin cam dramatic..dar merge ! Pacat ca e asa scurt...pe urmatorul il vreau mai mare . Cam atata..ja ne si ganbatte kudasai !

hai ca azi ma inspira Kuppy, cu plozii ei...
greseli or fi, ca la ora asta mi-e mult prea lene sa corectez

CAP.3- SCANDAL IN ORAS

Cu multa vreme in urma, inaintea Razboiului Decaderii Monstrilor, a existat o specie de Rizoku , aproape uitata de legende. Rasa dragonilor albi, retrasa, dar foarte puternica, era cea mai atasata de oameni. Dezvaluindu-le o mica parte din intelepciunea lor si apropiindu-se de ei, au cazut prada unor vraji, cei pe care-i protejasera incercand sa-i faca sclavii lor, lucru ce le-a adus moartea acelor fiinte atat de pure. Alegeau sa paraseasca lumea decat sa ucida. Deja se imputinasera cand Razboiul i-a lovit. Cuiburile le-au fost devorate de demoni, ei insisi cazand deseori prada acestora. Prinsi la mijloc, intre rizoku si mazoku si incercand sa ajute ambele parti, dragonii albi si-au gasit sfarsitul pentru totdeauna...sau asa s-a crezut. Un singur ou a supravietuit razboiului si a fost pastrat in templul din Nandora sute de ani. Dupa atata amar de vreme, a inceput sa dea semne de viata, acesta fiind motivul pentru care se adunase atata lume in oras, dar si explicatia starii de furie a Linei, care repetase de cel putin zece ori povestea. Toti se zgaiau la intrarea in templu, incercand sa vada dincolo de intunecimea dinauntrul cladirii, insa puiul putea iesi in urmatoarele zece secunde sau in urmatoarea luna. Profitand de acest eveniment unic, zeci de negustori isi expuneau marfurile pe marginea drumului, spre incantarea turistilor. Cei patru tovarasi se despartira, fiecare fiind atras de altceva, hotarand sa se reintalneasca peste o ora in piata. Amelia, insa, nu era deloc interesata de vanzatori. Porni prin oras in cautarea surorii sale, aproape tarand-o pe Lina dupa ea, careia nu-i convenea deloc sa piarda ocazia de a manca ca sa umble dupa Naga, mai ales ca avea senzatia ca micuta printesa nu-i dezvaluise chiar tot in legatura cu familia ei. Zelgadis, multumit ca era in sfarsit singur, se apropie de paturile intinse pe jos ale negustorilor. Zeci de pocale, fluiere aurite, smaralde, cristale si tot felul de alte bijuterii sclipeau la soare, alaturi de amulete, matasuri, haine, sabii, arcuri si din cand in cand si cate o cusca cu vreun animal mai deosebit, cele mai cautate fiind himerele. Stramband din nas, trecu pe langa custi si se duse spre o fantana din marmura alba, cu o apa limpede, unde le gasi pe cele doua tovarase ale sale. Lina, obosita si infometata, statea prost cu nervii, in timp ce Amelia, care n-avea stare, privind in toate directiile. In cele din urma, foamea iesi invingatoare si pornira spre hanul de la marginea orasului.
-N-o gasesc pe Naga, se morcovi printesa. Dl. Zelgadis, inca mai cauti un leac, nu?
Acesta se multumi sa zambeasca. Intr-un fel, isi punea sperantele in muterile mistice ale dragonului alb. Cu gandurile in alta parte, continua sa mearga, uitandu-se din cand in cand si dupa celalalt tovaras al lor, disparut de ceva vreme, cand Davinia le iesi in cale, tinandu-l de mana pe Gourry, care nu parea sa stie cum ajunsese acolo.
-Ce dragut sa dam de voi, facu ea pe un ton nesuferit.
-Presupun ca nu-i o coincidenta, raspunse Lina, parand nepasatoare in fata scenei, apoi isi muta privirea spre Gourry. Hai la hanul de la intrarea in oras. E mai putina lume acolo.
-Nu merge nicaieri! izbucni fata, sarind in calea tinerei vrajitoare. Vom merge la un alt han, pentru a petrece cateva clipe...romantice, avand in vedere ca suntem un cuplu. El vroia doar putina dragoste, ceea ce tu n-ai fost in stare sa-i oferi.
Gourry, care nu intelegea absolut nimic, nu pricepea nici in ruptul capului de ce il invitase acea necunoscuta la o plimbare, facandu-l sa uite de intalnirea cu prietenii lui. Vazand ca tovarasa sa amutise, Amelia hotari sa intervina.
-Nu cred ca intelegi cum se prezinta situatia, incepu ea, cu o privire superioara. Dragostea nu-i ceva ce poate fi manevrat dupa placul cuiva. E un seniment puternic, ce este destinat unei singure persoane, iar Gourry, dupa cum observi, are deja o jumatate.
-Ia stai o clipa, zise Lina, inrosindu-se si vazand ca-i cam scapau lucrurile de sub control. Cine a spus ca eu si Gourry suntem...
-Nu poti rivaliza cu mine! izbucni Divinia. Fetito, nu stii cu cine te pui. Te pot intrece oricand si in orice domeniu, inclusiv cand vine vorba de magie, cu care te lauzi atata! Fac pariu ca nu poti face nici cea mai simpla vraja, avand in vedere cat de firava esti.
O atinse unde o durea mai tare. Cunoscand-o de atata vreme si simtind pericolul ce-i pastea atat pe ei, cat si orasul, Amelia si Gourry se repezira si-o prinsera pe Lina, care-si pierduse total controlul.
-Divinia, inceteaza! se auzi o voce din spatele lor.
Printesa fu atat de uimita s-o vada pe Naga, incat ii dadu drumul tovarasei ei, care cazu intr-o baltoaca si Gourry peste ea.
-Du-te cu celelalte, porunci nou-venita. Eu am ceva de lamurit.
-Haideti sa discutam la masa, propuse Zelgadis, intr-o incercare disperata de a calma situatia.
Mai tarziu, cand soarele era pe la amiaza, toti stateau la o masa, intre ei domnind o atmosfera tensionanta. Lina, care parea sa se mai fi calmat, acum ca era satula, se legana usor cu scaunul si evita pe cat posibil sa priveasca spre Gourry, fara sa-si dea seama ca acesta uitase deja incidentul cu Divinia. Naga nu parea nici ea in apele ei, neconvenindu-i ca erau si ceilalti de fata.
-Amelia, stii motivul pentru care am plecat, incepu intr-un tarziu, privind-o fix pe sora ei, care incuviinta din cap. Din aceeasi cauza nu m-am intors. Nu puteam suporta sa stau in locul in care...a fost asasinul.
-Asasin? se baga Lina, avand ceva experienta cu astfel de indivizi.
-Nu e vorba de Zuuma, raspunse Amelia, cu privirile plecate, stiind cam la ce se gandea vrajitoarea. O sa va spun tot, dar nu acum. Naga, ce cauti aici? O sa vii in Seyruun?
-Nu, cel putin nu deocamdata, zise aceasta ganditoare. Cat despre orasul asta, am venit din acelasi motiv ca si voi: sa vad venirea pe lume a ultimului dragon alb.
In ochi ii aparu o sclipire malefica si hotari sa profite de subiect.
-Apropo, Lina, nu vreau sa-ti faci probleme pentru discutia de azi. Divinia vrea sa demonstreze ca e cea mai buna si a facut ce a facut doar ca sa te sacaie. N-are nicio relatie cu...prietenul tau!
Zelgadis, ocupat sa se prefaca neinteresat de discutie, se trezi deodata pe spate, cand scaunul de sub el se facu nevazut, in clipa urmatoare aparand in capul Nagai. Inainte ca Lina sa apuce si masa, spre groaza barmanului, cerul se intuneca. Zeci de nori acoperira soarele, ca si cum s-ar fi lasat noaptea. Iesind in bezna de afara, atentia le fu atrasa de o lumina ciudata, ce venea direct din templu.