Vrajitoarea Mina

Heya mina ! Am decis sa-mi pun si eu ficul pe forum , sper sa va placa
tuturor , desi va anunt de pe acum ca nu sunt prea , prea talentata la
scris . Oricum , ficul este mai mult bazat pe magie si sper sa va placa
!


Chapter 1 : Adio mama si tata !

In urma cu mult
timp , regina unui mare regat numit Taro a nascut doi prunci . Regele a
hotarat cu mandrie ca atunci cand copii lui vor creste mari , le va
lasa drept mostenire regatul . Dar pentru ca erau doi , a poruncit ca
tinutul sa se imparta in doua parti , unul numindu-se Ururu , iar
celalat Hotaro , exact ca numele copiilor , facand acest lucru numai
pentru a-i impaca pe cei doi fii ai sai .
Cei doi crescusera .
Amandoi erau frumosi , puternici si avand o avere imensa . Insa , din
dorinta de mai multa putere , acestia se urau intre ei , deoarece
doreau sa stapaneasca fiecare partea celuilalt . Din aceasta cauza ,
dar si din pricina mandriei , s-a pornit un mare razboi intre Ururu si
Hotaro .
Trecuse un an . Omenii erau tristi si multi mureau in
razboiul iscat din cauza dorintei de putere . In nici un regat nu mai
exista armonie . Oare ... va aparea un salvator ? Cineva care sa
opreasca nenorocirile ?
In regatul Ururu se naste o fetita pe nume
Mina . Soarta fiecarui nou-nascut era sa piara la nastere din cauza
intunecimii care pusese stapanire pe sufletul regelui acestui tinut .
Nedorind ca bebelusii sa creasca si sa se rascoale cu inversunare
impotriva sa , acesta a dat porunca de a fi toti pruncii ucisi fara
mila . Parintii ei insa tineau mult la ea si nu vroiau sa o piarda , de
aceea au ascuns-o in podul casei pentru ca micuta sa nu impartaseasca
soarta celorlalti copii . Spre fericirea lor , inselatoria nu a fost
descoperita .
Mina crescuse . Avea 13 ani si era de o frumusete rara
. Parul ei foarte lung si de un rosu aprins ca sangele stacojiu ii
cadea valuri pe umerii mici . Culoarea ochilor era aceeasi nuanta ca a
soarelui atunci cand apune , facand astfel loc mandrei lunii . Acest
lucru era destul de neobisnuit , deorece nimeni nu mai intalnise asa
ceva vreodata . Tenul fetei era atata de fin si de alb ca spuma
laptelui , de asemenea avea un zambet minunat , fermecator , incat iti
alunga orice urma de tristete de pe chip de cum ii zareai surasul . Dar
, cu toata frumusetea ei , Mina era nefericita . Zi de zi se gandea ca
putea fi gasita de soldati in orice clipa si , precum spunea porunca
regelui , omorata fara mila . In sufletul ei , aparura tot felul de
semtimente stranii , insa in strafundurile inimii tot ce-si dorea era
ca totul sa se termine cat mai repede , astfel incat ea sa poate fi
fericita din nou alaturi de parintii ei . Insa stia ca acest lucru nu
avea sa se intample prea curand .
Intr-o zi , fata a parasit podul ,
coborand scarile ce conduceau in bucatarie . S-a asezat pe un scaun de
langa geam si privi oarecum intrestata stropii de ploaie ce se zdrobeau
de geam . Picaturile de apa erau atat de libere si de racoritoare incat
o faceau sa isi doreasca din ce in ce mai mult sa danseze alaturi de
ele pe pamantul batatorit .
- Mina , draga mea , de ce ai iesit din pod ? se auzi vocea mamei ei , Koiko , care o facu sa tresara .
-
Mama , imi pare rau , dar m-am saturat sa stau zi de zi acolo si sa nu
vad nici macar pe geam lumina soarelui atat de pretios .
Libertate...nici macar nu stiu ce inseamna acest cuvant !
- Imi pare rau ca nu ai avut o copilarie normala din cauza acestor razboaie .
- Nu e vina ta ...
Fetita isi atinti privirea trista asupra mama ei si , ridicandu-se , o lua in brate , surazand si spunandu-i :
- Atata timp cat te am pe tine si pe tata in preajmea mea sunt pregatita sa uit de toate!
Mama
si fiica ramasesera cateva clipe imbratisate . Ploua in continuu
.Tristetea dintre cele doua se simtea in aer . Inima micutei batea din
ce in ce mai tare , dar aceasta hotara sa nu-i dea atentie . Linistea a
fost insa intrerupta de niste batai puternice in usa casei .Mama fetei
tresari . Stergandu-si lacrimile si dandu-si o suvita rebela dupa
ureche , se indrepta catre usa , deschizand-o .
In prag se
prezentara doi soldatii ce pareau uriasi din pricina armurii pe care o
purtau si parca imprastiind numai suferinta in jurul lor . Cu o voce
crunta , o impinsera pe mama Minei , tipand :
- Am aflat ca aveti un copil in casa . La o parte !
O
impinsera pe Koiko care se impotrivea intr-o parte si intrara in casa
saracacioasa ce avea o camera , o bucatarie si un pod . Mina privi
speriata inspre directia din care veneau zgomotele . Soldatul care o
impinse pe mama ei isi indrepta arma spre fata si tinti. Micuta ramase
pe loc ; un zgomot puternic se auzi . Mina inchise ochii , asteptand
parca imbratisarea ca de gheata a mortii . Insa a constatat cu uimirea
ca glontul ce ii era ei destinat strapunsese nemilos pieptul mamei ei
care statea acum intinsa pe jos , sangerand puternic .
- Mama ! tipa ea , iar ochii i se umplura de lacrimi .
Strigatele ei ii atrasera pe soldati , care acum se indreptau spre ea . Koiko care abia rasufla spuse :
- Fugi , fata mea , fugi … Nu te uita inapoi !
Cu
ultimele sale puteri ii facu semn spre usa , apoi trupul vlaguit al
femeii cazu in nefiinta . Mina , desi simtea ca sufletul ii este pe
cale sa se rupa , fugi rapid din casa . Soldatii o urmarira . Fata
alerga cat o tinura picioarele pana ce ajunse in padure , pierzandu-si
urma astfel . Mergand prin ploaie si amintindu-si de mama ei care
murise pentru a o apara , o lacrima cristalina i se prelinse pe obrazul
catifelat .
- Mama ! Eu trebuia sa mor , nu tu ! striga din toate
puterile , speriind putinele pasari care isi facusera cuib pe crengile
unui arbore imbatrnait de vreme .
Sentimentul de vinovatie ii umple
sufletul , otravindu-l incet , incet . Stia ca cel care urma era tatal
ei , dar cunostea de asemenea ca nu putea sa se intoarca pentru ca ar
fi fost omorata fara niciun efort . Dar nici cu mainile in san nu putea
sta ... deci care era solutia ?

Si acum poze cu personajele:

Mina , la 13 ani :


Mama Minei , Koiko:

ce-mi place ficul asta....deces in primul capitol...superb...nu-l mai iau iar la puricat de virgule, dar urmatorul capitol nu mai scapa viu
ce-i facusi lu mina? o vopsisi?
next chapter si poate decedeaza iar cnv

Tnx de comment si acum capitolul 2:


Capitolul 2 : Un nou prieten..cam ciudat

Acum Mina era singura . Ramasese fara parinti si stia ca niciodata nu
va mai avea parte de dragostea celor ce ii dadusera viata . Tot fugind
de soldati , fetita ajunsese in codrul de la marginea tinutului . Era
un loc mai ciudat . Existau niste zvonuri cum ca padurea era bantuita
si ca acolo traiau vrajitoare rele , demoni , chiar si varcolaci .
Micuta nu avea timp sa fie speriata din cauza acestui loc si asta
pentru ca era mult prea trista . Vantul incepu sa adie usor ,
mangaindu-i parca durerea . Firele carliontate de par ii cadeau pe chip
, acoperindu-i privirea ce plangea . Nu mai ploua , insa frigul
incepuse sa-si faca simtita prezenta . Mina pasea incet pe frunzele ce
formasera un covor argintiu lasat parca in urma de anotimpul toamna .
Se simtea singura si isi dorea din strafundurile inimii sa se intoarca
inapoi acasa , numai ca , daca facea asta risca sa moara si ea la fel
ca mama sa . Ii era gandul la tatal ei , se intreba daca acesta fusese
omorat sau scapase prin vreo minune . Isi baga mainile in buzunarele
pantalonilor cu care era imbracata pentru a si le incalzi si
intamplarea facu ca fata sa gaseasca un mic medalion intr-un dintre
cele doua . Se uita la el foarte ciudat , dar in cateva secunde isi
aminti : il primise in urma cu ceva luni de la parintii ei . Acest
latisor era singura amintire de la Koiko si tatal ei , Alther . Acum ,
ii veneau in minte toate momentele frumoase petrecute cu ei , acolo ,
in casa lor saracacioasa . Un zambet se afisa pe fata fetei , un zambet
, urmat de lacrimi izvorate din inauntrul ei . Inima sa varsa picaturi
insangerate , dar parca nimic din toate acestea nu mai contau pentru ea
. O amintire placuta ii trecu prin minte : clipa in care ii facuse
mamei ei un desen . Koiko fusese atat de impresionata de gestul Minei
incat ajunsese sa se laude tuturor vecinilor cu "cadoul" primit de la
fiica sa . Fata se gandea ca niciodata nu va mai avea parte de asa
momente frumoase . Incotro avea sa apuce ea acum ? Ce trebuia sa faca ?
Care era scopul tuturor acestor intamplari ? Cazu in genunchi langa un
copac batran , privind pamantul tare pe care incepura sa picure
lacrimile ei .
- De ce ? De ce trebuia sa se intample asa ?
Se rezma de tulpina copacului , stergandu-si chipul umed . Vantul batea
lin , parca mangaind-o pe fetita . Aproape ca adormise , foamea si
oboaseala spunandu-si cuvantul . Nimic nu era mai aprig decat sa nu ai
ce manca , iar Mina simtea pe propria piele ce inseamna asta . Intr-un
final , incercand sa uite de probleme , se ghemui langa copacul cel
batran . Inchise ochii , incercand sa adorma . Tocmai cand somnul dulce
incepea sa i se prinda de gene , un zgomot puternic sparse linistea
ocrotitoare . Mina tresari si se uita imediat speriata in jur , dar nu
vazu nimic . Poate i se paruse...sau poate ca nu .
"BUFFFF !!!!!! " , se auzi un sunet . Cineva sau ceva cazuse din copac
peste Mina . Speriata , aceasta incepu sa tipe . Dar , la fel facu si
baiatul ce avusese nenorocul sa se prabuseasca peste ea . Erau amandoi
speriati si urlau ca disperatii unul la celalalt . Dupa cateva minute
de strigate , baiatul se hotara sa se calmeze si , pentru a intrerupe
totul , striga :
-Gata , gata ! Nu mai tipa ca nu te mananc !
Fetita se potoli si se uita atenta si oarecum infricosata la cel din
fata ei . Privirea i se atinti asupra urechilor lui nespus de lungi si
subtiri . Avea parul albastrui ceea ce-l facea sa para si mai ciudat .
Ochii ii erau destul de mari si caprui precum chihlimbarul . Culoarea
tenului parea a fi mai maronie , asta din cauza ca era murdar de argila
. Purta o pereche de pantaloni zdrenturosi si verzi . Avea o bluza mai
subtire ce era peticita in cateva parti . Pe cap avea o palarie ce-i
acoperea parul albastru care parea a fi un pic carliontat .
- Ci..cin..cine esti tu ? se balbai fata din cauza uimirii .
- Sunt un simplu baiat ... numit Edward !
Mina tacu , hotarand ca vorbele erau de prisos . Ii privi in
continuarea urechile , apoi il studie din cap pana-n picioare . Nu
parea sa aiba mai mult de 14 ani .
- Da ce te uiti asa la mine ? Sunt cumva tablou si nu stiu eu ?
- Nu ... dar ... urechile tale ... sunt ale naibii de ascutite . Nu sunt prea ciudate pentru tine ?
- A ... asta era ? Mi se intampla adesea ca oamenii sa se uite straniu
la mine din acesta pricina . Oare de ce le am asa ? Simplu ... sunt un
elf . Mai bine spus un baiat care a devenit elf ...
- Nu se poate ... Cum sa fi elf ? Asa ceva nici nu exista !
- O ... ba da . E o poveste lunga , dar iti voi spune ... Acum doi ani
locuiam in orasul Zenda , impreuna cu cei 12 frati ai mei . Toti eram
foarte neastamparati . Faceam zilnic tot felul de boacane . Intr-o zi
ne plimbam prin piata . Am observat din intamplare un om tare aratos .
Era imbracat bine , purta o pelerina lunga si gri , avea parul alb si
la brau tinea o sabie tare frumoasa . Pe la spate ii atarna o punguta ,
prinsa de cureaua de la pantaloni . Curios de felul meu am vrut sa vad
ce se afla in punga . Am luat-o si am dat de o amuleta din aur in ea .
Ma gandeam ca daca o pastrez , mie si fratilor mei ne va ajunge pentru
2 luni sa mancam daca o vindeam . Nu stiam insa ca acela era un
vrajitor ... unul rau chiar . Drept pedeapsa pentru ca i-am furat acea
bijuterie m-a transformat in elf . Fratii si ceilalti locuitori ai
orasului Zenda se speriau de mine , pentru ca eram ciudat , diferit de
ei asa ca m-au alungat . Si ... iata asa am ajuns pe aici .
- Cum de au putut sa te lasa balta tocmai fratii tai ? se revolta Mina .
- Da ... oricum acum nu mai conteaza asta . Dar ... ce cauta o fata frumoasa ca tine pe aici ?
- Eh ... cred ca acum e randul meu .
Mina incepu sa i se destainuie , explicandu-i tot ce i se intamplase
pana in acel moment . Ii spuse despre cele doua tinuturi intre care se
pornise un mare razboi , ii spusese cum statea ea inchisa in fiecare zi
in pod pentru a nu fi gasita de soldatii regelui si pentru a scapa cu
viata . Baiatul o asculta cu mare atentie . Parea chiar prietenos si
intelegator . Stia sa faca glume atunci cand era cazul si stia de
asemenea sa se abtina atunci cand trebuia . Elful ramase si el
impresionat de povestea trista a Minei . Ii zise ca o fata asa frumoasa
ca ea nu trebuia sa aiba si o sorta atat de cruda . Statura de vorba
cam o ora , fara a realiza ca timpul trecuse atat de repede . Din cand
in cand , Edward destindea atmosfera cu glumele lui , iar Mina radea cu
atata pofta incat aprope ca uitase de tristete .
-Apropo , am vorbit asa mult dar ... nu mi-ai zis care e numele tau .
-Eu ... sunt Mina ! Mina Hamasaki !
- Imi pare bine , Mina ! Apropo, imi poti zice Ed , suna mai bine ! spsue baiatul , surazand .
- In regula . Am o ntrebare totusi : ai ceva de mancare la tine ? Zau asa , simt ca mor de foame daca nu mananc in clipa asta ..
-Nu am , dar nu-ti face griji ! La 20 de kilometri de aici exista un mic orasel unde vom gasi un han la care putem si inopta .
-Grozav ! Atunci sa mergem imediat cat inca pot rezista !
Cei doi plecara la drum . Desi Mina nu stia unde va ajunge , continua
sa mearga alaturi de noul sau prieten . Noptea aproape ca se lasa peste
imprejurimi . Luna cea rotunda si palida isi facu aparitia pe cerul
intunecat . Stelele de abia se zareau , insa in mod sigur formele lor
aveau sa se contureze in curand . Erau asa putine incat le puteai
numara . Desi erau sfarsiti de oboseala amandoi , isi continuara drumul
, uitand de frig si de somn , sau cel putin incercand . Tot ce vroiau
acum era sa ajunga in oras si sa infulece cate ceva . Dupa cinci ore de
mers fara oprire , Edward si Mina ajunsera in acea asezara omeneasca .
La prima vedere nu parea cine stie ce acest loc , dar aici se aflau
multi locuitori simpatici . Cei doi paseau pe strazile pustiite din
cauza orei tarzii , cautand un han . De abia se zareau ici colo doi sau
trei oameni .
In sfarsit , Mina zari un han si ii dadu de veste si baiatului ,
propunandu-i sa intre si sa mancace . Caldura te intampina de cum
puneai piciorul in parg , dar la fel si mirosul de bautura . Doar trei
mese erau ocupate , la care stateau probabil niste talhari si cativa
batrani din oras ce jucau un joc . Ed se aseza la una din masele libere
, fata facand la fel . Ca de obicei , lumea isi indrepta privirea spre
micul elf . Intimidat de privirile atentite asupra lui , baiatul isi
lua repede caciula incercand sa-si acopere cu ea urechile .
Un ospatar veni la ei si ii intreba ce vor sa comande . Baiatul nu lua
decat 5 portii de supe . Mina ceru si ea cam 10 portii de mancare ...
pardon , ea ceruse 10 portii de mancare , portii duble chiar . In 10
minute masa sosi . Amandoi incepura sa manance cu o mare pofta de parca
in fata ochilor lor se infatisa o mare comoara . Infulecara tare repede
tot sub privirile uimite ale celor din jurul lor . Intr-o farfurie se
mai afla insa o coaja de paine care le dadu celor doi prilej de cearta
. Ed se repezi rapid la ea , dar Mina il opri :
- Nu fi haplea ! Eu trebuie sa o mananc , sunt o fetita in crestere !
-Si eu un baiat in crestere ! ii raspunse acesta obraznic
Cei doi se batura chiar si pe felia de paine , desi pana la urma o
scapara pe jos si un sobolan o lua . In cele din urma , cu burta plina
, saturati de atat mancare se indreptara spre camera lor pe care o
inchiriasera pe timpul acelei noaptii . Imediat ce intrara in camera ,
se tranti fiecare in patul sau .
-Auzi , dar cum o sa platim noi cazarea si cina ?
- Nu o platim , ci o sa fugim !
Mina se amuza de raspunsul primit si ii spuse:
-E bine si asa daca stau sa ma gandesc !
Apoi isi baga capul in perna , adormind imediat . La fel facu si Ed ,
insa nu inainte de a-i arunca o ultima privire fetei . De afara ,
lumina lunii le ocrotea somnul dulce .

Si acum poza cu Edward , elful(scuzati da unul cu caciula in cap nu am gasit..)
https://2img.net/h/i281.photobucket.com/albums/kk220...ILE4-1.jpg

acoperindu-i privirea ce plangea - acoperindu-i ce??
numai ca , daca facea asta risca sa moara- nu strica o virgula dupa "asta" nu?
latisor- lantisor...d-ala de te spanzuri cu el
rezma- rezema
sa adorma- sa adoarma
Avea parul albastrui ceea ce-l facea sa para- virgulita la gratar asa...?
cei 12 frati ai mei - aoleo...elfii astia fac concurenta la maidanezi....
Curios de felul meu am vrut sa vad ce se afla- papasi o virgula...
Ma gandeam ca daca o pastrez , mie si fratilor mei ne va ajunge pentru 2 luni- mai papasi una
Drept pedeapsa pentru ca i-am furat acea bijuterie m-a transformat in elf . -pedeapsa? ciudat
au putut sa te lasa balta- sa te lase balta
ntrebare- intrebare
Noptea- noaptea
mancace- manance
parg- prag
masele - mesele...Morti te spanzur
ii raspunse acesta obraznic- ete ca prajisi si-un punct

imi
place povestea asta, mai ales partea in care s-au batut aia pe
mancare..imi aminteste de un anime da nu cred ca vrei sa ti-l
povestesc...iar . continua si ma astept la tragedii nu uita
a..si cadavrele unde-s?